Incubator Delta 200x200 websize spread FINAL - Flipbook - Page 63
Adi BULBOAC
Înainte de Jurilovca
se termin lumea
în care triesc
De trei ori am fost
Pe sub psri i peste peti
60
cu tot cu noi în mare i picioarele calului
i roile cruei agitau algele din ap i
începeau s strluceasc fosforescent în
bezna de-afar. Jur c aa s-a întâmplat
i nici acum nu-mi vine s cred, iar sta e
motivul pentru care cred c în Sulina am
trit într-un basm. Dimineaa, înainte de
plecare, am mai mers o dat pe plaj, am
intrat în mare i am mers cel puin 100
de metri, iar apa nu era mai adânc de
genunchi, ceea ce pentru cineva care nu
tie s inoate e un cadou foarte frumos.
A doua vizit în Delt a început la Jurilovca, de unde am luat o barc pân la Gura
Portiei. Aici, albastrul de pe case era i mai
adânc, pentru c aprea doar pe tocurile
de la u i de la geamuri în mijlocul unor
perei mari, îmbrcai în cel mai curat alb.
Acoperiurile aveau i mai mult stuf, pentru
c erau mai mari i mai înalte. Nu tiu nici
acum unde se termin Dunrea i unde
începe marea i, dac m iau dup linitea
din jur, nu tiu nici când se termin ziua i
când începe noaptea. tiu sigur doar c undeva înainte de Jurilovca se termin lumea
în care triesc, cu ore de 60 de minute i
zile de 24 de ore, semafoare i asfalt, lacuri
artificiale, lacte i încuietori. În amintirile
mele, în Delt nu te oprete nimic, nicio
ap nu e prea mare cât s nu poi s-o treci,
nicio plaj nu-i prea lung cât s nu poi s-o
bai de la un capt la altul, dar asta i pentru c timpul se dilat i nu te mai alearg.
Ora mesei e atunci când i se face foame
i noaptea începe atunci când i se face
Incubatorul de lectur în Delta Dunrii
pân acum în Delt,
dar niciodat în ultimii
zece ani, aa c amintirile de-acolo apar
mai degrab ca prin cea i se amestec
des cu imaginaia. Ce vreau s spun e c
v rog s citii ce scriu mai jos ca pe un
basm, care chiar s-a întâmplat. Prima oar
am fost la Sulina. Am mers destul de mult
cu un vapor i in minte c pe drum am
avut parte de norii cei mai impresionani
pe care îi vzusem pân atunci. Era clar de
la început c intru într-un spaiu magic.
Prea c m întorc cu câteva zeci de ani în
urm, într-un timp pe care îl tiam bine de
la bunici, dar locurile erau ceva complet
noi pentru mine, iar oamenii mai zâmbitori
decât în orice alt parte. i pot continua cu
porile, curile i acoperiurile caselor, cu
culorile vii ale varului mereu proaspt i
cu albastrul mai adânc decât cel mai senin
cer. Mai in minte cimitirul cu cruci i cu
monumente vechi chiar i de o sut de ani
i cu multe culturi amestecate sub pmânt.
Sunt sigur c cel puin un pirat era îngropat
acolo. Toate lucrurile astea sunt amintiri
din prima zi, în restul sptmânii am mers
cu barca printre nuferi, pe sub psri i
peste peti. Într-una dintre ultimele zile petrecute în Sulina, l-am cunoscut pe domnul
Nadi, care a fost atât de drgu încât s-i
înhame seara calul, la rugmintea mea, s
vin s ne ia i s ne înghesuie pe toi în
cru i s ne plimbe pân târziu pe plaj,
pe lun plin. Din când în când, Nadi intra
61